Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Revedere...

Duminica dupa-amiaza… eu lenesa, o casca in ureche si una ratacita pe sub perna…imi plimb ochii prin camera pe ritmul melodiilor ce imi umpleau serile altadata…
Cand tocmai imi spuneam ca linistea din urechea dreapta ma omoara aud cum suna interfonul… Nu astept pe nimeni, nu ma deranjez… din camera colegei insa se aude o busitura, usa se deschide in graba si o voce groasa… Ma bucur ca am usa inchisa, nu vreau sa cunosc pe nimeni azi..
Conversatia porneste : ea se bucura el e indifferent; ea se alinta, el o ignora ; ea  il mustra, el e absent; ea vorbeste, el tace… .  *(Este exact asa cum il stiam si eu .)  *
Nu ascult pe la usi dar e inevitabil sa nu aud ce se intampla la 3 metri de mine.
Ea il trage de limba si  atunci… eu tresar si simt cum deodata sangele imi fierbe in vene, ma frig urechile, respiratia mi-e sacadata, imi aud din ce in ce mai tare pulsul pentru ca inima mea face ture prin piept…caut disperata sa  imi scot si casca cealalta din ureche dar parca mainile numai sunt de partea mea , tremura si ele si tremur si eu… in maxim 5 secunde eram cu urechea lipita de usa dar bine inteles ca mai mult de o propozitie nu a fost in stare sa ne ofere… Chiar si asa ii simteam prezenta cu toata fiinta mea, stiam ca este el ! O asemenea liniste si atmosfera rece nimeni nu mai reuseste sa emane.
Incremenita ma asez usor in pat sa nu fac zgomot… usa lor se inchide si eu raman cu mine si cu mii de intrebari. Au trecut ani de zile de cand am rupt noi doi legatura… Dar simt ca totul e atat de proaspat de parca s-ar fi intamplat ieri… sentimentele nu mor niciodata vad… . Si lumea e atat de mica.
Nu puteam sa te las sa pleci  fara sa stii ca sunt acolo, asa ca la plecare mi-am facut curaj sa deschid usa, sa te salut, sa te privesc in ochi si sa iti transmit printr-o privire ca am ramas aceeasi tipa plina de viata de care aveai grija in acea vara…

luni, 16 decembrie 2013

Iubirea nu e iubire




Una prinsa de bratul celeilalte, tremuram in paltonasele noastre cochete. Tocurile ne chinuiau si ele proptindu-se in pavaj. Respiram parfumul din esarfa si cautam  fugitiv cu ochii o cafenea. 
Intram  si ne asezam la masuta aceea mica de la fereastra . Sorb cafeaua si privesc oamenii cum trec fiecare cu treaba lui, fiecare cu problemele lui, cu zambete si incruntari,  cu saruturi si incrancenari…
O prietena, o cafea  si o muzica buna intr-o seara atat de rece  e tot ce imi puteam dori.
Azi vorbim despre iubire. Iubirea? Pana la urma ce este iubirea?


Am si eu teoria mea despre iubire! Pentru mine iubirea este echivalentul sentimentului de posesiune, obisnuinta, rutina . Imi iubesc mama pentru ca este a mea, dintre toate mamele ea ma cunoaste cel mai bine, nu mi-as dori in veci alta mama.
 La fel este si cu el. Il iubesc pentru ca intamplator la un moment dat in viata mi-am apropiat sufletul de al lui iar o coincidenta a destinului a facut ca si el sa faca acelasi lucru, acum ne-am obisnuit impreuna si totul vine de la sine. Ne acceptam fara alte pretentii, cu toate certurile si despartirile tot inapoi ne intoarcem pentru ca ne “iubim” (defapt fiecare se afla in posesia celuilalt, ne-am obisnuit asa si traim intr-o rutina care ne afecteaza fara sa realizam)

Iubirea e defapt o capcana. Este  un soi de frica de nou, de plictiseala, de liniste, de obisnuinta, de comoditate, lipsa de interes fata de sine. In definitiv traim pentru a lasa impresii, pentru a cunoaste mereu ,  iubirea deseori ingradeste cunoasterea , o limiteaza, limitele depind bineinteles de la caz la caz la fel si dorinta de cunoastere.

Cateodata ma intreb de ce cand ies singura in oras ma dichisesc mai mult de cat atunci cand ies cu el? Pai asta si multe alte exemple contrazic total teoria clasica a iubirii.
 Eu cred ca iubirea nu e chiar asa cum zic toti ca e. Si spun asta pentru ca  IUBESC !