Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Revedere...

Duminica dupa-amiaza… eu lenesa, o casca in ureche si una ratacita pe sub perna…imi plimb ochii prin camera pe ritmul melodiilor ce imi umpleau serile altadata…
Cand tocmai imi spuneam ca linistea din urechea dreapta ma omoara aud cum suna interfonul… Nu astept pe nimeni, nu ma deranjez… din camera colegei insa se aude o busitura, usa se deschide in graba si o voce groasa… Ma bucur ca am usa inchisa, nu vreau sa cunosc pe nimeni azi..
Conversatia porneste : ea se bucura el e indifferent; ea se alinta, el o ignora ; ea  il mustra, el e absent; ea vorbeste, el tace… .  *(Este exact asa cum il stiam si eu .)  *
Nu ascult pe la usi dar e inevitabil sa nu aud ce se intampla la 3 metri de mine.
Ea il trage de limba si  atunci… eu tresar si simt cum deodata sangele imi fierbe in vene, ma frig urechile, respiratia mi-e sacadata, imi aud din ce in ce mai tare pulsul pentru ca inima mea face ture prin piept…caut disperata sa  imi scot si casca cealalta din ureche dar parca mainile numai sunt de partea mea , tremura si ele si tremur si eu… in maxim 5 secunde eram cu urechea lipita de usa dar bine inteles ca mai mult de o propozitie nu a fost in stare sa ne ofere… Chiar si asa ii simteam prezenta cu toata fiinta mea, stiam ca este el ! O asemenea liniste si atmosfera rece nimeni nu mai reuseste sa emane.
Incremenita ma asez usor in pat sa nu fac zgomot… usa lor se inchide si eu raman cu mine si cu mii de intrebari. Au trecut ani de zile de cand am rupt noi doi legatura… Dar simt ca totul e atat de proaspat de parca s-ar fi intamplat ieri… sentimentele nu mor niciodata vad… . Si lumea e atat de mica.
Nu puteam sa te las sa pleci  fara sa stii ca sunt acolo, asa ca la plecare mi-am facut curaj sa deschid usa, sa te salut, sa te privesc in ochi si sa iti transmit printr-o privire ca am ramas aceeasi tipa plina de viata de care aveai grija in acea vara…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu