Cand tocmai imi spuneam ca linistea din urechea dreapta ma
omoara aud cum suna interfonul… Nu astept pe nimeni, nu ma deranjez… din camera
colegei insa se aude o busitura, usa se deschide in graba si o voce groasa… Ma
bucur ca am usa inchisa, nu vreau sa cunosc pe nimeni azi..
Conversatia porneste : ea se bucura el e indifferent; ea se
alinta, el o ignora ; ea il mustra, el e
absent; ea vorbeste, el tace… . *(Este
exact asa cum il stiam si eu .) *
Nu ascult pe la usi dar e inevitabil sa nu aud ce se
intampla la 3 metri de mine.
Ea il trage de limba si atunci… eu tresar si simt cum deodata sangele
imi fierbe in vene, ma frig urechile, respiratia mi-e sacadata, imi aud din ce
in ce mai tare pulsul pentru ca inima mea face ture prin piept…caut disperata sa imi scot si casca cealalta din ureche dar
parca mainile numai sunt de partea mea , tremura si ele si tremur si eu… in
maxim 5 secunde eram cu urechea lipita de usa dar bine inteles ca mai mult de o
propozitie nu a fost in stare sa ne ofere… Chiar si asa ii simteam prezenta cu
toata fiinta mea, stiam ca este el ! O asemenea liniste si atmosfera rece
nimeni nu mai reuseste sa emane.
Incremenita ma asez usor in pat sa nu fac zgomot… usa lor se
inchide si eu raman cu mine si cu mii de intrebari. Au trecut ani de zile de
cand am rupt noi doi legatura… Dar simt ca totul e atat de proaspat de parca
s-ar fi intamplat ieri… sentimentele nu mor niciodata vad… . Si lumea e atat de
mica.
Nu puteam sa te las sa pleci fara sa stii ca sunt acolo, asa ca la plecare
mi-am facut curaj sa deschid usa, sa te salut, sa te privesc in ochi si sa iti
transmit printr-o privire ca am ramas aceeasi tipa plina de viata de care aveai
grija in acea vara…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu