Totalul afișărilor de pagină

luni, 17 februarie 2014

Voi fi...

   Am ochii inchisi si in timpane e marea, valurile se sparg, vantul poarta nisipul si apa spala malul. Nu indraznesc sa spun "mi-e dor" pentru ca e prea mult. Simt vantul rece cum imi intra in oase, m-am schimbat si nu imi place ceea ce vad, acum, in mine.

   Am nisip in incaltari si nu ma deranjeaza, am avut candva nisip si in ochi si nici nu l-am simtit. Acum astept doar frigul sa ma goneasca, buzele sunt uscate si daca as zambi ar sangera, dar cine sa zambeasca?
   Pentru toti ceilalti e simplu sa rosteasca cuvinte, pentru mine e din ce in ce mai greu sa le ascult pe toate, sa le inteleg, sa le retin, sa le spun mai departe.Am obosit atat de tare sa caut raspunsuri, sa incerc sa gasesc intrebarile potrivite, sa caut momente sau sa le creez, sa tin cu ambele maini ceva ce ar fi trebuit sa tinem impreuna zambind la ziua ce vine si ne aduce iar impreuna. E intradevar greu sa dau drumul... inevitabil se va face praf si o data cu asta si sufletul meu bucati, dar nu am de ales... nu are nici un sens sa imi tin mainile ocupate cu un buchet de flori de mult moarte si pline de praf. Spinii buchetului mi-au intrat in ca
rne si doare sa-i smulg, imi vor ramane rani, vor deveni cicatrici langa altele mai vechi... Curaj, ambitie, independeta imi lipsesc, dar le caut neincetat in mine ! Promit ca voi fi bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu