Neasteptat

    Ma tot agasa cu intrebari, uneori ma si intimida... "Are 30 de ani" mi-am zis... stie multe. Eu? sunt o copila in ochii lui... . Nu l-am placut si chiar imi doream ca momentele in care ramaneam doar noi sa se termine repede, sa intervina oricine si orice... sa cada un meteorit fix intre birourile noastre, efectiv orice.

Poate maine...

   Iubesc sa trag fumul ăla greu în piept. Iubesc sa nu mai vad nimic în jurul meu. Ador cand corpul meu se relaxeaza complet... cand privirea mea e sinceră si gesturile naturale. Atunci e momentul cand pur si simplu nu mă preocupa cum mă vad ceilalţi sau ce cred ei despre mine.
                                                       Sunt eu si atat.
 

Afara ploua ca si pe obraji

  A mai trecut timp, s-au mai intamplat lucruri, au mai fost oameni... dar in suflet e neschimbat. Mi-e din ce in ce mai dor sa-mi aud numele venind dintre buzele tale. Ti-am vazut ieri poza aceea si mi-am simtit sangele cum fierbea... miros a scortisoara si mi-e dor de tine.

Cum fac sa-l gasesc pe cel care sa devina TU-ul care nu mai esti tu...?

** Ai o viata data peste cap la toate capitolele !
*   Stiu. Sunt un dezastru.
** Dar eu te plac si asa.

   Asta a fost concluzia vechiului G dupa nici jumatate de ora de povesti. Mie iar mi s-a umplut paharul, noptile mele sunt total lipsite de somn. Am inlocuit somnul cu ganduri si priviri atintite in tavan. Ma simt plina de chestii, apasa toate pe sufletul meu si ma doare din ce in ce mai tare.
   Dimineata asta am inceput-o prin a numara servetele aruncate langa pat in timpul noptii...

INSOMNIA mea esti TU

   Ma chinuie de o perioada de timp o insomnie nesuferita. Ce faci, de regula, cand nu te ia somnul? Gandesti ! Eu gandesc in general prea mult, mult mai mult decat ar trebui. Cei ce nu stiu ce inseamna sa ramai fixat pe un lucru si sa il analizezi din toate unghiurile posibile, sa incerci sa cauti mii si mii de explicatii si de posibilitati, nu au cum sa inteleaga ca a gandi prea mult este o problema, si una adevarata si grava. Asadar, insomnia cu care m-am pricopsit in aceasta perioada, care era deja destul de tensionata datorita unor factori externi, si acestia la randul lor destul de vechi prieteni, m-au asezat in aceasta dimineata in fata laptop-ului si mi-au spus ca este cazul sa scriu. Am abandonat iar o perioada, dar cum fiecare dintre noi stie, inspiratia vine in momentele mai putin vesele.
 

Dar cum sa ma impac pe mine?

O alta seara in oras, de data asta cu ea, doar cu ea... sau cel putin asa a inceput.

    M-a asteptat in fata ca sa intram amandoua.In timp ce imi lasam haina la garderoba, arunc o privire catre intrare si ii vad, instantaneu mi s-au inmuiat picioarele ( fenomen care mi se intampla foarte rar). Au intrat, ea parca dinadins se misca mai greu , eu le simteam respiratia in ceafa... am luat cheita si  am aruncat-o la intamplare in geanta intorcandu-ma ca si cum nu era nici o forfota in mintea si sufletul meu, i-am auzit urandu-ne distractie placuta dar nu am raspuns nimic... eiii, de unde sa stiu eu ca urarea a fost pentru noi?
   Directia a fost catre baie, pe drum o tineam strans de mana pe ea sa nu o pierd iar cu cealalta mana cautam rujul. Am pus-o in tema cu tot ce era de stiut, buzele mele erau date cu 5 straturi de ruj, tinuta era comoda... Sa-i dam bataie ! mi-am zis. Pornisem cu nevoia de ceva palpitant, de cand ai revenit tu asta e unul din lucrurile care imi lipsesc.

   Se intunecase deja, taxiul sosise, ne-am pus tocurile si alergam grabite catre el.

Coboara... Am ajuns

   Era liniste... eu stateam ghemuita in pat si priveam captivata filmul. Imi suna telefonul...

Ne mintim

Mai gandeste-te... Obisnuiesti sa fortezi un zambet atunci cand sufletul iti plange. Dar de ce? De ce ascunzi ce ai in suflet? Tu nu stii ca asa nu se videca? Daca  toti oamenii ar fi intelegatori... daca toti ar empatiza... sau ma rog daca ar incerca sa nu judece, as spune tuturor ce ma intreaba, adevarul. Mint pentru ca oamenii judeca crunt. Judeca faptul ca iubesti si suferi. Mintim impreuna ca suntem bine... mintim ca am trecut peste toate. Ii mintim pe toti dar cel mai grav ne mintim pe noi.

Nu ma cunoaste decat de putin timp, insa imi stie durerea din suflet. Fara sa imi fi dorit eu a luat parte la anumite momente, recente si urate, din viata mea. Credeam eu... ca simplu spectator, insa nimic nu e intamplator.
*    Cum poti sa fii asa?
**  Asa cum?

   In ultima saptamana lumina din camera se incapataneaza sa se stinga din ce in ce mai tarziu, muzica si ea se opreste tarziu si nici macar nu mai e la fel de vesela ca alta data iar cearcanele isi fac de cap; si de parca toate astea nu ar fi deajuns, diminetile ma chinuie foarte rau.
   In noaptea asta ma gandeam... ca intotdeauna la un "de ce?". De ce viata e facuta din atat de multe circuite? de ce nu poate fi o linie dreapta? Ma simt deranjata de faptul ca de cativa ani trec in repetate randuri prin exact aceleasi suferinte. Si cand spun "exact", nu exagerez, sunt trase la indigo. Exact aceiasi actori, exact aceleasi intamplari, exact aceleasi cuvinte, exact acelasi sfarsit, exact aceeasi eu care spune "Gata !!! Asta a fost ultima!".
   Probabil ca nu mi-am invatat lectia niciodata. Se va repeta pana nu voi mai pica testul.