* Stiu. Sunt un dezastru.
** Dar eu te plac si asa.
Asta a fost concluzia vechiului G dupa nici jumatate de ora de povesti. Mie iar mi s-a umplut paharul, noptile mele sunt total lipsite de somn. Am inlocuit somnul cu ganduri si priviri atintite in tavan. Ma simt plina de chestii, apasa toate pe sufletul meu si ma doare din ce in ce mai tare.Dimineata asta am inceput-o prin a numara servetele aruncate langa pat in timpul noptii...
mi-as fi numarat lacrimile de pe podea si asa nu aveam somn. Ii spuneam si lui ceea ce le-am spus tuturor...ma consider, poate, cel mai putin superficial om pe care il cunosc, eu nu pot sa suport superficialitatea, pentru mine sistemul de valori e unul si bun. Valorile morale, spirituale primeaza in fata celor materiale. Nu sunt ipocrita, e drept ca si cele materiale conteaza la un moment dat, insa pentru mine niciodata nu vor lua locul celor morale. Ca atare, il alesesem pe el... parea exact omul de care am nevoie, chiar daca ochiul meu de vulpe patita observase deja cateva dezacorduri in afirmatiile lui, am zis totusi sa dau o sansa. Si asa am ajuns sa plang azi-noapte pe inecate... . Nu am plans pentru el, nici pentru tine dar nici din cauza voastra, am plans pentru ca am simtit o panica foarte mare, oare chiar nu mai exista sinceritate? Toata lumea o fi bolnava de minciuna?
Se spune ca daca nu te regasesti in povestea pe care o traiesti sa pleci... eu nu m-am regasit in nici una din povestile vietii mele, exceptie faci tu, dar nu e ca si cum nu ar fi cea mai bolnavicioasa relatie posibila. In povestea cu tine ma regasesc mereu cand fug de alte poveste care seama cu a ta. Doar daca aud de vicii precum ale tale si minciuni nu stiu pe care usa sa ies mai repede ca sa intru inapoi pe usa ta... Care e logica? Asa procedez mereu... Probabil ca sunt obisnuita cu mainile tale murdare, si atunci, daca tot ma vor atinge niste maini murdare prefer sa fie tot ale tale.
Cine este el, cel care m-a dezamagit de data asta? Obisnuiam sa intru cu tine de mana acolo si el sa ne priveasca, acum tu mergi singur si el imi da mesaje anuntandu-ma ca esti acolo... nu stiu de ce o face, probabil vrea sa imi testeze reactiile, daca ma intrebi pe mine?!... o prostie. Sunt atat de buna in a-mi ascunde sentimentele, dar el nu ma cunoaste. Probabil daca ai sti ca privirile alea aveau tinte fixe... daca ai sti ca glumele alea aveau scopuri... Cine s-ar fi asteptat?! Tu sigur nu. Ai norocul ca esti plin de defecte, cred ca ai toate defectele posibile, ca m-ai facut sa fiu satula de ele, ca mi-ai creat standarde ridicate prin treaba asta astfel incat o sa mor singura. Multumesc! Am ajuns la concluzia ca daca cer sinceritate, respect si comunicare e ca si cum as cere nestemate... Atat de rare aceste calitati care ar fi trebuit sa cladeasca caractere adevarate.
Cum fac sa-l gasesc pe cel care sa devina TU-ul care nu mai esti tu...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu