Revedere...

Duminica dupa-amiaza… eu lenesa, o casca in ureche si una ratacita pe sub perna…imi plimb ochii prin camera pe ritmul melodiilor ce imi umpleau serile altadata…

Cand tocmai imi spuneam ca linistea din urechea dreapta ma omoara aud cum suna interfonul… Nu astept pe nimeni, nu ma deranjez… din camera colegei insa se aude o busitura, usa se deschide in graba si o voce groasa… Ma bucur ca am usa inchisa, nu vreau sa cunosc pe nimeni azi..

Conversatia porneste : ea se bucura el e indifferent; ea se alinta, el o ignora ; ea  il mustra, el e absent; ea vorbeste, el tace… .  *(Este exact asa cum il stiam si eu .)  *

Nu ascult pe la usi dar e inevitabil sa nu aud ce se intampla la 3 metri de mine.

Ea il trage de limba si  atunci… eu tresar si simt cum deodata sangele imi fierbe in vene, ma frig urechile, respiratia mi-e sacadata, imi aud din ce in ce mai tare pulsul pentru ca inima mea face ture prin piept…caut disperata sa  imi scot si casca cealalta din ureche dar parca mainile numai sunt de partea mea , tremura si ele si tremur si eu… in maxim 5 secunde eram cu urechea lipita de usa dar bine inteles ca mai mult de o propozitie nu a fost in stare sa ne ofere… Chiar si asa ii simteam prezenta cu toata fiinta mea, stiam ca este el ! O asemenea liniste si atmosfera rece nimeni nu mai reuseste sa emane.

Incremenita ma asez usor in pat sa nu fac zgomot… usa lor se inchide si eu raman cu mine si cu mii de intrebari. Au trecut ani de zile de cand am rupt noi doi legatura… Dar simt ca totul e atat de proaspat de parca s-ar fi intamplat ieri… sentimentele nu mor niciodata vad… . Si lumea e atat de mica.

Nu puteam sa te las sa pleci  fara sa stii ca sunt acolo, asa ca la plecare mi-am facut curaj sa deschid usa, sa te salut, sa te privesc in ochi si sa iti transmit printr-o privire ca am ramas aceeasi tipa plina de viata de care aveai grija in acea vara…

Iubirea nu e iubire

Una prinsa de bratul celeilalte, tremuram in paltonasele noastre cochete. Tocurile ne chinuiau si ele proptindu-se in pavaj. Respiram parfumul din esarfa si cautam  fugitiv cu ochii o cafenea. 

Intram  si ne asezam la masuta aceea mica de la fereastra . Sorb cafeaua si privesc oamenii cum trec fiecare cu treaba lui, fiecare cu problemele lui, cu zambete si incruntari,  cu saruturi si incrancenari…

O prietena, o cafea  si o muzica buna intr-o seara atat de rece  e tot ce imi puteam dori.

Azi vorbim despre iubire. Iubirea? Pana la urma ce este iubirea?

Am si eu teoria mea despre iubire! Pentru mine iubirea este echivalentul sentimentului de posesiune, obisnuinta, rutina . Imi iubesc mama pentru ca este a mea, dintre toate mamele ea ma cunoaste cel mai bine, nu mi-as dori in veci alta mama.

 La fel este si cu el. Il iubesc pentru ca intamplator la un moment dat in viata mi-am apropiat sufletul de al lui iar o coincidenta a destinului a facut ca si el sa faca acelasi lucru, acum ne-am obisnuit impreuna si totul vine de la sine. Ne acceptam fara alte pretentii, cu toate certurile si despartirile tot inapoi ne intoarcem pentru ca ne “iubim” (defapt fiecare se afla in posesia celuilalt, ne-am obisnuit asa si traim intr-o rutina care ne afecteaza fara sa realizam)

Iubirea e defapt o capcana. Este  un soi de frica de nou, de plictiseala, de liniste, de obisnuinta, de comoditate, lipsa de interes fata de sine. In definitiv traim pentru a lasa impresii, pentru a cunoaste mereu ,  iubirea deseori ingradeste cunoasterea , o limiteaza, limitele depind bineinteles de la caz la caz la fel si dorinta de cunoastere.

Cateodata ma intreb de ce cand ies singura in oras ma dichisesc mai mult de cat atunci cand ies cu el? Pai asta si multe alte exemple contrazic total teoria clasica a iubirii.

 Eu cred ca iubirea nu e chiar asa cum zic toti ca e. Si spun asta pentru ca  IUBESC !

Am cedat.

Urcam scarile spre o seara ce se anunta a fi speciala. Ce era in inima mea?Mi-am zis ca nimic nu ma mai poate sensibiliza sau surprinde, rece ca de obicei, indiferenta… Tu ma stii si nu te miri, stii ca nu am niciodata reactiile la mine si stii ca orice ar fi nu o sa ma vezi vreodata sarind in sus de bucurie sau lacrimandu-mi ochii…

 Podeaua nu scartie dar eu merg pe varfuri de teama sa nu deranjez linistea grea . Se observa fara nici cel mai mic efort cat i-am lipsit  canapelei din sufragerie , mesei triste din bucatarie, oglindei din dormitor… si tuturor lenjeriilor aruncate neglijent in sifonier, toate pastreaza inca amprenta mea.

Ma asez comod pe pat… am renuntat la pantofi si camasa are trei nasturi desfacuti, sper ca arat bine in lumina asta slaba a lumanarilor.

 Azi te vad, nu vrei sa uiti nimic, azi vrei sa ai totul sub control, azi nu vrei sa iti scape nimic. Imi intinzi paharul, ciocnim si apoi tu tii neaparat sa imi vorbesti despre lucruri pe care eu nu vreau sa le aud… Avem un trecut asta o stie toata lumea… si un prezent asta e cert;  insa viitorul e cel ce pune semne de intrebare. Te las sa spui ce vrei, aprob si  mi-as dori sa lasam linistea sa vorbeasca pentru noi.

 Ma privesti zambind triumfator, as vrea sa iti spun ca te inseli dar am obosit de atatea jocuri copilaresti, in seara asta imi dau voie sa ma ai.

In seara aceea

  Fum si ciocniri de pahare, rasete zgomotoase si muzica
in surdina... Eram acolo si priveam atat de sigura pe mine. Dresul meu negru imbinat cu acele tocuri si rochia de-un rosu aprins ti-au atras privirea? sau poate buzele mele la fel de rosii pe fondul tenului meu alb ? ori ochii mei verzi ? Oricum nu are importanta pentru ca nu asta am vrut. Am vrut doar sa fiu acolo si sa analizez, nu sa fiu analizata.

 Vinul rosu din pahar incepuse sa isi faca efectul... drept pentru care priveam din ce in ce mai adanc si zambetul ironic s-a regasit pe chipul meu. Imi ador zambetul ironic din coltul buzelor ma face sa simt ca am tot doar pentru mine, ca eu sunt cea care detine controlul.

  Totul s-a intamplat ca si cum as fi clipit o data, tu nu mai erai singur si am simt putin din ce inseamna gelozia, aveam impresia ca tocmai am creat o legatura, chiar si pentru cateva minute eu te aveam.

  De altfel, asa e intotdeauna, ceea ce ai acum in mana se poate scurge foarte usor printre degete in clipa urmatoare daca nu strangi pumnul.

  Poate nici n-o cunosti dar n-o refuzi , imi place cum inchizi ochii cand o saruti si cum se plimba mana ta pe corpul ei. Este intradevar o femeie frumoasa , n-are ochii mei verzi si nici buzele mele dar tu te multumesti si asa, in fond poate ca esti un tip modest. 

  Stiam despre mine ca nu fumez dar uite-ma cum trag dintr-o tigara si ma descurc chiar bine pentru ca te vad din ce in ce mai greu prin fum si asta nu-mi displace, nu agreez barbatii care accepta atitudinea asta la o femeie, consider ca nu esti demn de privirea mea. Oricum nu am facut decat sa te privesc caci ce s-a intamplat in mintea mea e o alta poveste pe care nu o s-o afli.

  Imi proptesc ochii pe barman care se intoarce imediat catre mine de parca privirea mea l-ar fi intepat in ceafa, ii fac semn cu paharul, ii zambesc si astept... . Urmatorul pahar sau... urmatorul barbat?

O oarecare ...

Tu, suflet fragil ce iti inunzi obrajii...hai linisteste-te te rog macar o clipa si asculta-mi, printre nesuferitele suspine, cuvintele din inima: el azi te vrea si maine el te uita, el ieri era  si azi a disparut...

 Tu stai pe loc si asculti mereu de el si chiar acum iti suna in timpane pasii de ieri, de azi, de cand e nevazut.

 Sunt o straina pentru tine dar tu te lasi mereu pe al meu umar si uzi  cu lacrimi reci iar eu te sterg de cruda ta tristete si caut zambetul pe fata ta. Si vad cum dorul te inunda si uiti ca lumea este rea si uiti cum n-are voie nimeni sa vada lacrimi pe chipul tau si uiti c-o data cu a ta tristete in ei se naste fericirea. O fericire hapsana ce vine-n oameni rai care s-au ridicat calcand pe oameni slabi... O sa ma lupt eu pentru tine, cea ce de mult era om slab si acum cu cicatrici si semne am tot curajul sa ies in fata lor , a oamenilor, si sa le spun ca e o lege nescrisa dar sfanta  NIMENI NU ARE DREPTUL SA SE  JOACE CU SENTIMENTELE  ALTCUIVA !

Privindu-te...

Intinsa in pat, privirea lipita de tavan... Am uitat sa mai clipesc si sa respir. Am uitat sa mai zambesc si sa iubesc. Imi cad pleoapele grele si doare...


Lenjeria e perfect intinsa si nu ma misc... in stanga mea azi e gol,dar ochii mei inchisi te vad si te privesc amanuntit, si te privesc asa cum nimeni nu ar face. Pentru o clipa am ramas blocata in carliontii din parul tau dar stiu ca nu iti place asa ca fug si uite-ma acum pierduta printre genele tale mari, alunec pe obrajii ce odata ii mangaiam cu placere si ma lupt sa cobor pe buzele tale unde sunt sigura ca ma voi regasi... As intinde mana sa le simt dar stiu ca o sa cad in gol.
 Iti privesc plina  de interes fiecare striatie a buzelor si stiu ca acolo sunt eu, acolo a ramas parfumul pielii mele din serile in care imi sarutai fiecare particica a corpului, din serile in care iti apartineam si ma consider inca a ta pentru ca uite ca ma ai...
Dar vad ca ale tale buze nu mi-au fost fidele si vad ca langa mine sta si ea... mai proaspat e parfumul ei si uite-ti buzele cum infloresc si uite cum ma dau uitarii. Te vad cum ii saruti fruntea si pleoapele si  gatul si cum defapt ea este a ta, iar eu a nimanui... aproape ca dispar. As vrea sa ma ridic sa fug sa nu ma vezi asa, sa nu ma vezi plangand, sa nu-mi vezi slabiciunea dar sunt blocata in visul asta negru fara putere, lipsita de sange , lipsita de intimitate, voi stiti tot iar eu nimic...
Vad si simt tot irealul din jurul meu dar  nimic nu ma face sa ma trezesc.
Inca TE IUBESC...

Amar

Tu la volan, eu absenta in dreapta ta.

 Iti multumesc ca mi-ai dat voie sa fiu eu azi, pe fundalul melodiilor mele preferate mi-ai dat liniste sa visez asa cum imi place mie, dar amarul din suflet nu m-a lasat tocmai sa visez; s-a napustit asupra mea cand m-a vazut mai slaba...si mi-am dat seama ca simt teama, ma simt vulnerabila, bolnava, singura, izolata...Mi-am dat seama ca am nevoie de un barbat in viata mea !  Un barbat resposabil, educat, puternic . 

Ma relaxez din ce in ce mai tare... e vina stelelor.E vina mea ca imi place sa le privesc si ca ma cred una de-a lor.

Intorc privirea, esti tu... te uitai deja la mine si ma intampini cu un zambet cald urmand sa-ti indrepti din nou atentia la drum, dar ochii mei raman pe genele tale frumoase...coboara pe buzele tale pline... pe gatul tau... iti privesc mainile si apoi ma intorc la stelele mele... imi lasi un gust amar si nu as sti sa spun de ce... poate imi doresc altceva pe moment sau poate imi doresc si altceva. 

Stiu sigur ca acum e vorba de mine si de aia e cel mai greu sa inteleg pentru ca sunt cea mai complicata fiinta pe care o cunoastem noi doi. Ca de obicei nu am pretentii, stii ca ma descurc singura ca intotdeauna... tot ce iti cer e linistea, si inca ceva: tot cerul sa fie al meu macar in seara asta...

 Nemultumirea vine din...?

Dimineata asta...

... este frumoasa, desi nu imi place sa adorm cu tine si sa ma trezesc singura, azi, te iert... decid sa te iert inca o data pentru tot, decid sa imi deschid sufletul inca o data pentru tine, decid sa iti dau voie sa te numesti din nou "al meu"... decid sa te intorci pe buzele mele, in ochii mei si in urechile mele, decid sa te reprimesc la pieptul meu si sa te mangai din nou.
De cand stau aici proptita in geam si respir aerul asta curat, am decis deja sa nu mai rascolesc trecutul, sa las amintirile in cufarul negru, sa nu mai caut raspunsuri si am decis ca am uitat  tot ce era de uitat.
Dimineata asta mi-a curatat inima... mi-a patruns in minte...caci printre draperii soarele mi-a deschis ochii iar eu de azi decid sa-i dau voie lui si lunii si stelelor si tuturor planetelor  sa imi croiasca drumul pe care eu promit sa merg indiferent unde ar duce. Decid sa ma incred in voi !

Nimic…

As putea sa invat sa savurez amarul de pe buzele tale.Nu dupa o cafea plictisita...Ci dupa un acid “te urasc” .As putea sa invat sa inghet traind langa sufletul tau rece, fara sa-mi doresc nici macar o scanteie.As putea sa invat sa ascult cele mai stupide si fara sens cuvinte pe care le arunci in agonie; atunci cand esti cumplit de gelos.As putea sa invat sa accept durerea ca pe o dulce prajitura ce o primesc zilnic, fara sa ma gandesc la silueta mea. As putea sa invat sa spun doar ceea ce iti place sa auzi,si chiar sa tac atunci cand nu vrei sa auzi nimic. As putea sa dispar ca un miros placut daca mi-ai cere sa nu persist ca tutunul.As putea sa inteleg indiferenta ta si sa traiesc cu ea oricat mi-ai cere. As putea sa renunt la orice, chiar si libertatea mi-as da-o pe nimic, sa traiesc in inchisoarea ta unde nu as cere nimic. As putea sa ma hranesc cu ura, sa beau indiferenta , sa ma imbrac in durere si sa ma invelesc cu dorul… As trai inchisa undeva fara sa-mi doresc nimic. Ti-as da voie sa devii totul si totodata NIMIC!

Spune tu ... de ce?

Ma intreb deseori ... De ce? De pilda, de ce vantul imi alunga de pe cerul meu, norii cei plapanzi? De ce toamna asta rece are dreptul sa dezbrace bietii copaci? De ce luna alunga soarele in fiecare seara?De ce stelele se pierd o data cu zorii zilei? De ce timpul zboara asa rapid si ia cu el tot ce am mai drag?
Simt nevoia unor raspunsuri cat mai departe de cele stiintifice...

Cateodata nu imi vine decat s-o tai bucatele...

Alteori sa-i pun si sare si piper, exact ce ii lipseste ei.
Nu sunt o fiinta rea ( sau poate da..) , nu port ura nimanui ( decat ei ), nu vad rostul urii ( pe bune ca nu il vad) dar sunt femeie si la noi ( in general) cand imparti un barbat cu o  alta femeie ,o perioada, indiferent ca in final tembelul realizeaza unde ii este locul si se intoarce, e clar! o cafea cu acea femeie numai poti imparti. Numai e loc pentru voi doua nici in acelasi magazin unde intamplator destinul a decis sa va revedeti (doar paie pe foc).