Urcam scarile spre o seara ce se anunta a fi speciala. Ce
era in inima mea?Mi-am zis ca nimic nu ma mai poate sensibiliza sau surprinde,
rece ca de obicei, indiferenta… Tu ma stii si nu te miri, stii ca nu am
niciodata reactiile la mine si stii ca orice ar fi nu o sa ma vezi vreodata
sarind in sus de bucurie sau lacrimandu-mi ochii…
Podeaua nu scartie dar
eu merg pe varfuri de teama sa nu deranjez linistea grea . Se observa fara nici
cel mai mic efort cat i-am lipsit
canapelei din sufragerie , mesei triste din bucatarie, oglindei din dormitor…
si tuturor lenjeriilor aruncate neglijent in sifonier, toate pastreaza inca
amprenta mea.
Ma asez comod pe pat… am renuntat la pantofi si camasa are
trei nasturi desfacuti, sper ca arat bine in lumina asta slaba a lumanarilor.
Azi te vad, nu vrei
sa uiti nimic, azi vrei sa ai totul sub control, azi nu vrei sa iti scape
nimic. Imi intinzi paharul, ciocnim si apoi tu tii neaparat sa imi vorbesti
despre lucruri pe care eu nu vreau sa le aud… Avem un trecut asta o stie toata
lumea… si un prezent asta e cert; insa
viitorul e cel ce pune semne de intrebare. Te las sa spui ce vrei, aprob si mi-as dori sa lasam linistea sa vorbeasca
pentru noi.
Ma privesti zambind
triumfator, as vrea sa iti spun ca te inseli dar am obosit de atatea jocuri
copilaresti, in seara asta imi dau voie sa ma ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu