Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Am cedat.



Urcam scarile spre o seara ce se anunta a fi speciala. Ce era in inima mea?Mi-am zis ca nimic nu ma mai poate sensibiliza sau surprinde, rece ca de obicei, indiferenta… Tu ma stii si nu te miri, stii ca nu am niciodata reactiile la mine si stii ca orice ar fi nu o sa ma vezi vreodata sarind in sus de bucurie sau lacrimandu-mi ochii…
 Podeaua nu scartie dar eu merg pe varfuri de teama sa nu deranjez linistea grea . Se observa fara nici cel mai mic efort cat i-am lipsit  canapelei din sufragerie , mesei triste din bucatarie, oglindei din dormitor… si tuturor lenjeriilor aruncate neglijent in sifonier, toate pastreaza inca amprenta mea.
Ma asez comod pe pat… am renuntat la pantofi si camasa are trei nasturi desfacuti, sper ca arat bine in lumina asta slaba a lumanarilor.
 Azi te vad, nu vrei sa uiti nimic, azi vrei sa ai totul sub control, azi nu vrei sa iti scape nimic. Imi intinzi paharul, ciocnim si apoi tu tii neaparat sa imi vorbesti despre lucruri pe care eu nu vreau sa le aud… Avem un trecut asta o stie toata lumea… si un prezent asta e cert;  insa viitorul e cel ce pune semne de intrebare. Te las sa spui ce vrei, aprob si  mi-as dori sa lasam linistea sa vorbeasca pentru noi.


 Ma privesti zambind triumfator, as vrea sa iti spun ca te inseli dar am obosit de atatea jocuri copilaresti, in seara asta imi dau voie sa ma ai.