Poate maine...

   Iubesc sa trag fumul ăla greu în piept. Iubesc sa nu mai vad nimic în jurul meu. Ador cand corpul meu se relaxeaza complet... cand privirea mea e sinceră si gesturile naturale. Atunci e momentul cand pur si simplu nu mă preocupa cum mă vad ceilalţi sau ce cred ei despre mine.
                                                       Sunt eu si atat.
 
Tu eşti departe, dar nici eu nu sunt aproape. Azi parcă nu te-as mai chema. Ştii? Azi te-as lasă sa crezi ce vrei, azi nu ti-as mai da nici un semn. Azi e ziua aia în care te-as uita.
   N-am mai vorbit de ceva timp, si parcă azi nu mi-ar fi dor... nici de cafeaua ta, nici de plapuma ta, nici de tine, nici de caldura corpului tau, nici de mainile tale, nici măcar de genele tale nu mi-ar fi dor azi.
Sursa foto