Totalul afișărilor de pagină

duminică, 20 decembrie 2015

Neasteptat

    Ma tot agasa cu intrebari, uneori ma si intimida... "Are 30 de ani" mi-am zis... stie multe. Eu? sunt o copila in ochii lui... . Nu l-am placut si chiar imi doream ca momentele in care ramaneam doar noi sa se termine repede, sa intervina oricine si orice... sa cada un meteorit fix intre birourile noastre, efectiv orice.

   Intre timp in viata mea ai revenit TU,  l-ai gonit pe celalt si te-ai instalat ca de obicei cu tot bagajul vechi dupa tine. Pentru ca tot mediul era nou pentru mine, si aveam nevoie de ceva stabilitate in viata mea, mi-a fost mai usor sa iti deschid usa stiind ca vei fi langa mine.
   Fiecare zi venea cu ceva nou asa incat nu mai vedeam pe nimeni si nimic in jur, eram concentrata doar pe munca. El ma analiza si ma intimida. Eu incercam sa il ignor si sa-l evit.
   
PostPetrecerea.

    La masa nu l-am zarit, inca eram in stadiul in care el nu exista pentru mine... era cumva "da doamne sa n`apara cu glumele lui sa nu-mi strice calmul". Am mancat grabita cu fetele, incercam sa rad, sa ma destind dar aveam emotii cu tona pentru sedinta ce urma. M-am asezat undeva in fata, el undeva mai in spate. Sedinta a decurs perfect, in tot acest timp efectiv omul asta nu era in mintea mea. Nici nu-mi amintesc sa-l fi vazut in timpul actiunilor din sedinta. Dupa toata nebunia ce a urmat sedintei am urcat in sfarsit in camera sa ma pregatesc pentru petrecere.

Petrecerea.

   Am coborat, si de la intrare ne-au oprit pentru poze, am avut senzatia ca am facut poze vreo 2 ore... abia asteptam sa intru si sa beau ceva... orice.. sa ma pot relaxa in sfarsit. M-am dus direct la bar si am dat un shot, apoi m-am intreptat catre masa sorbind dintr-un  pahar... ce? nici nu mai stiu.. ceva tare oricum.
Statea pe canapea si ma privea cum paseam relaxata pe ritmul muzicii catre masa. Am avut senzatia ca era prima data cand il vedeam si nu doar pe ziua respectiva ci dintotdeauna, parca ceva s-a intamplat in creierul meu si nu numai, fix atunci. Dar n-am bagat de seama pentru ca oricum ma simteam foarte ciudat. Aveam deja imaginea lui trecuta la IGNOR in mintea mea, asa ca nu m-am chinuit sa imi dau seama de ce simteam ca imi place cum ma priveste sau de ce simteam ca imi transmite un soi de energie ciudat de placuta... ca un flirt de liceu... frumos sentiment. M-am asezat  si am luat telefonul sa-ti scriu. Atunci am simtit doua maini pe genunchii mei, si o voce calda care imi adresa aceeasi stupida intrebare :  "esti ok? pari agitata?"
   -Dumnezeule! chiar nu poti sa iei un om asa cum e el? trebuie sa-l intrebi mereu ce ai acum, de ce esti suparata, stresata, agitata, fericita, incruntata? sunt stari.... asa sunt eu ! ( n-am rabufnit chiar asa... dar in mintea mea era mai mult de atat)
    I-am zis ca sunt ok, si ca sa evit alta intrebare mi-am bagat din nou nasul in telefon ca sa iti raspund tie. A ramas cateva secunde nemiscat dupa care si-a luat mainile de pe genunchii mei, mi-a luat obrajii in maini si m-a sarutat pe frunte. OK ! Asta a fost chiar ciudat. Nu gestul... dar ce am simtit eu a fost ca o tornada... efectiv totul s-a intors cu susul in jos.
    Din momentul ala pentru mine petrecerea s-a transformat in totala nebunie...
    M-am relaxat complet fizic, insa in mintea mea pluteau o mie de intrebari... ma place? doar incearca sa fie prietenos? ma vrea pentru o seara? poate nu am observat eu pana acum? poate mi se pare? Mi-a dat un impuls dupa care a disparut.
    Am dansat cateva melodii la rand dupa care mi-am zis sa imi verific telefonul poate mi-ai scris tu ceva... si ma indreptam concentrata catre masa cand simt ca ma apuca cineva de mana si ma trage inapoi. Ne-am apropiat... am dansat si mi-a soptit la ureche :

        *  De ce esti asa?
      **  Asa cum?
       * Rece,,, in lumea ta..
     ** Asa sunt, Asta e farmecul meu.
  Melodia s-a terminat, i-am spus ca ma dor picioarele din cauza tocurilor si as vrea sa stau putin jos.     M-a strans de mana, m-a scos de acolo si m-a dus undeva la receptie pe o canapea. M-am asezat si in timp ce imi dadeam pantofii jos, aud :
 
     * Ce rost are sa lungesc. Esti foarte frumoasa. Imi placi foarte mult.
 ... am ramas undeva blocata intre masa si pantofii mei... cateva secunde nu realizam ca un barbat de 30 de ani, care aveam senzatia ca imi face zile fripte cu glume tampie si intrebari enervante  imi spune asa ceva. Am ridicat privirea de sub masa si ma uitam fix in ochii lui, zambind:
  ** E doar o chestie fizica... Dar sunt surprinsa totusi.
 


   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu