Totalul afișărilor de pagină

luni, 10 februarie 2014

Te rog da-mi un semn...

Am atat de multe in suflet, si doare ca nu am cui sa le spun, si daca as avea cui nu as avea putere. Ma pierd cand incerc sa scriu.
Am lacrimi in ochi, si simt durere.

Perna pe care am plans si acum doua ore si azi noapte si ieri si .... are in ea mai multa durere decat iti poti inchipui. Aproape ca am uitat cum e sa doara dar ai avut tu grija sa imi reamintesti... si nu stiu ce ma mira pentru ca niciodata nu vrei sa ma faci sa uit asta, te ocupi cu mult tact sa imi arati mereu cum e sa plang pe inecate, sa nu dorm noptile, sa ma gandesc incontinuu unde am gresit, sa regret, sa nu ies din casa, sa uit sa mai trec prin bucatarie, sa ma ingrop in servele si sa nu ma ridic din pat.
M-am saturat de gustul lacrimilor si de durerea asta din piept. M-am saturat de inferenta ta. M-am saturat de perioadele astea pe care te hotarasti se le  iei pentru tine fara sa anunti, fara sa ma pregatesti intr-un fel. Faci intotdeauna totul pentru tine, egoist.
Si cu toate astea, eu ma intreb printre lacrimi , unde naiba am gresit si de data asta? Sunt atatia ani intre noi si mereu ai facut asa, si imi e din ce in ce mai greu sa inteleg de ce alegi metoda asta??!!
De obicei oamenii cand au ceva pe suflet discuta, isi rezolva probleme, nu  fug ca niste lasi lasand in urma lor un suflet amarat care isi pune mii de intrebari si caruia ar putea sa ii plesneasca tamplele de durere.
Imi privesc patul in care acum o saptamana ma pupai, ma gadilai si ma muscai, si eu nu banuiam nimic..Poate nu am vazut eu esenta. Nu stiu cum reusesc sa cad mereu, exact cand eu credeam ca am reusit sa ma ridic.
Am nevoie sa fiu acum la pipetul tau, langa sufletul tau asa cum este el, egoist. Mereu am plans dupa el, si mereu l-am acceptat asa, si am ajuns sa il iubesc mai mult decat orice.
Toti prietenii ma intreaba cum de nu sufar.Serios? nu sta nimeni cu mine din momentul in care pasesc in camera mea si pana ies a doua zi, nu ma suna nimeni noaptea sa vada daca dorm sau ma zvarcolesc in pat. Incerc sa fiu matura si sa zambesc sa nu arat ce e in sufletul meu nimanui, dar e din ce in ce mai greu.
Zilele trec si tu nu dai un semn, dar ai grija sa imi arati cat de fericit esti tu acum fara mine si cat de mult te distrezi. E ca un ritual pentru tine, si mereu cand te-ai intors la mine, ti-am explicat cat doare dar ai facut-o din nou si din nou si din nou de parca este exact ceea ce ti-ai dorit : sa ma doara !
Cuvintele se termina dar sentimentele nu, si nici lacrimile... Te rog da-mi un semn ! Te rog....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu