Ghetute, dresuri si rochita, ne vedem, ne pupam, ne imbratisam, ne asezam la o masa si ne incalzim mainele pe canile cu ceai. E ultima prim
ă zi.
Povestim ce am facut in vara si ne amuzam teribil de peripetiile ei. E o tipa cu un simt al umorului exagerat de bine dezvoltat , si pentru asta e una dintre fetele pe care eu le apreciez, in general eu apreciez ca un om sa stapaneasca, binisor cel putin, autoironia.Nu sunteti deacord ca autoironia asta face tot? Da plusul ala in personalitate si caracter. In fine, ne indepartam de la subiect.
O ascultam cu foarte mare interes, intrebam, raspundea, radeam... radeam cu lacrimi. Lacrimi... cine ar fi crezut ca dupa 20 de minute de ras cu lacrimi voi ajunge sa plang? A fost deajuns un moment de liniste in care ea sa intrebe:
** Tu cum mai esti?V-ati despartit?
* Nu-mi face asta acum te rog...
** Hai ca si eu am trecut prin asta, e drept ca de atunci nu mi-am mai gasit linistea langa nimeni, dar nici nu ma straduiesc sa o caut, ma cauta ei si eu ii resping, m-am obisnuit asa si imi e mai bine.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu